- Ha, ha, ha!
Rasul tau cristalin inconfundabil mi'a invadat mintea in mai putin de 3 secunde. Am tresarit si m'am uitat la ceas.
3:49 AM.
A fost un vis? Orice ar fi fost... Erai tu. Am tresarit din nou cand mi'am adus aminte prima noastra zi. Ziua in care ne'am cunoscut... Nu imi venea sa cred ca erai real. Bineinteles, la cat de ametita eram cand te'am vazut, am intrat in tine. Nu se putea fara sa fiu proasta. Mi'ai zambit senin .. Erai prea perfect. Mi'ai acaparat mintea de la primul "hey". Nu te mai vedeam decat pe tine. De la prima noastra "busire" mi'a sarit mintea la prima tinere de mana, prima imbratisare, primul sarut, primul "te iubesc".
Erai ingerul meu.
Eram atat de norocoasa sa te cunosc.. Si nu vroiam niciodata sa se termine acele momente cu tine.
Iar apoi ai disparut.
Obisnuiai sa imi alergi prin vene, sa ma faci sa traiesc cu adevarat, depindeam pe tine si de zambetul tau indescifrabil.
Pana in momentul in care mi'am dat seama..
Ca aberez. Ca nu existai cu adevarat pentru mine. Totul era doar un figment al imaginatiei mele. Nu aveam amintiri impreuna. Insa imi placea sa te visez, sa imi imaginez ca te am cu adevarat, sa ma pierd in bratele tale, sa suspin de fiecare data cand ne certam care sa inchida primul telefonul..
Argh, lasa'ma sa dorm!
